Asigurarea la un click distanta
Str. Energiei, Nr.32- Bacau

Sistemul public de pensii -STAT

După experiențele neplăcute cu CARITAS, statul interzice cu desăvârșire orice joc de tip piramidal în care cineva promite altora niște bani bazându-se pe faptul că alții (mai mulți) vor fi atrași în sistem. Sistemul public de pensii din România este un joc piramidal legal: noi plătim pentru pensia altora și alții vor plăti pentru pensia noastră. Sistemul funcționează doar dacă banii noștri care merg către alții acoperă nevoile actuale (pensiile în plată) și dacă banii care vor veni din urmă vor fi mai mulți și acoperitori pentru nevoile viitoare.
Ca orice joc piramidal, sistemul public de pensii actual este falimentar structural. Orice i-ai face nu funcționează și produce natural doar deficite. Acest sistem este dependent de două lucruri:
1. de câți oameni se nasc
2. sistemul este dependent de cât de greu murim
Ca și chitanțele fără valoare de la Caritas (care la faliment nu au produs nimic pentru cei care le dețineau), în spatele sistemului public de pensii stau aceleași promisiuni fără valoare: când ajungi la pensie statul este obligat să îți plătească ceva. Nu e foarte clar cât și în ce mod. Neclaritatea este dată de absența contractului concret care să conțină clauze precise imposibil de încălcat fără a fi penalizat într-o formă sau alta. Exemplul cel mai clar este acela cu indexarea pensiilor cu rata inflației: în destule momente statul a găsit portița legală să evite această indexare sau să o amâne suficient de mult, fără să existe penalități de nici un fel (doar votul negativ la alegeri). Prin contract am căpăta siguranța că vom primi concret o sumă la pensie și vom putea seta condițiile în care vom putea primi acești bani. Sistemul actual nu poate oferi acest contract pentru că nu presupune acumulare ci o schemă piramidală precum spuneam. Banii noștri pleacă din buzunar fără să mai rămână ai noștri. Pierdem definitiv proprietatea asupra lor ca în cazul oricărei taxe. Dacă stau să mă gândesc mai bine sistemul public de pensii actual e chiar mai rău decât un joc piramidal pentru că la jocul piramidal ai libertatea de a participa (sistemul public de pensii e obligatoriu), banii sunt folosiți în jocurile piramidale aproape exclusiv pentru jucători iar la sistemul public de pensii o bună parte sunt cheltuiți și cu administrarea sistemului și jocul piramidal dă faliment mult mai ușor (imediat ce nu mai poate atrage noi fraieri) în timp ce sistemul de pensii este permanent susținut de creșteri de taxe, de deficite și datorii publice tot mai mari.

Calculele pe care le-am făcut (vezi aici) arată clar că, în condițiile actuale, cel care intră în sistem acum va primi doar 30% din suma pe care o cotizează lunar la sistem. Adică, dacă ar fi lăsat să își depună banii într-un depozit bancar (care între noi fie vorba nu necesită foarte mari abilități investiționale) suma finală pe care am putea obține drept pensie ar fi de trei ori mai mare. Există estimări care arată că, dacă luăm în calcul și factorul demografic (scăderea ratei natalității, creșterea speranței medii de viață), suma primită în final va fi de doar 15% din cât am putea primi dacă sistemul public de pensii actual ar fi unul cu acumulare (adică unul autentic – vezi aici).

Ce e de făcut? O privatizare totală a contribuțiilor la sistemul de pensii ar fi soluția de dorit. În acest caz, statul nu va mai lua deloc bani pentru pensiile altora (circa 30% din venitul brut lunar, adică o sumă importantă) și ne va lăsa libertatea totală de a opta pentru o schemă privată 100% de pensii. Adică ar fi corect ca statul să lase individului acea responsabilitate cu privire la viitorul său. În acest fel, bătrânețea fiecăruia dintre noi nu va mai fi o problemă a tuturor (socială adică). E greu însă să obții așa ceva în momentul de față având în vedere numărul mare de pensionari și suma imensă pe care o necesită anual sistemul de pensii (circa 11 miliarde euro). O variantă de avarie rămâne pensia privată obligatorie (Pilonul 2) care are virtutea că transferă spre administrare privată banii noștri de pensie și că sistemul devine unul de pensii autentic (cu acumulare, cu contract individual la bază, cu opțiunea de a te muta de la un fond la altul). Rămâne problema cu caracterul obligatoriu care incubă o anumită doză de hazard moral fără îndoială. O analiză a situației din 2012 arată destul de bine (vezi aici): ratele de rentabilitate actualizate pentru Pilonul 2 s-au situat între un nivel minim de 5.2% și 7.7% și ratele de rentabilitate pentru Pilonul 3 între 3.7% și 8.46%. Media ponderată pe Pilonul 2 s-a situat undeva în jurul a 6.2% și pe Pilonul 3 în jurul a 5.4% (nu există diferențe semnificative ceea ce e foarte bine). Este salutar în acest context (pe principiul decât nimic mai bine și așa) decizia guvernanților actuali de a mări contribuția la Pilonul 2 de pensii către 4%. E o creștere însă mică, nesemnificativă având în vedere că acest procent ar trebui să ajungă undeva către 100% cât mai repede cu putință (am înțeles că s-ar discuta chiar de o limitare către maxim 6%).

Reformarea sistemului de pensii este obligatorie și trebuie să aibă urgență zero în acțiunile oricărei guvernări (de dreapta sau de stânga). Continuarea minciunii din jurul schemei piramidale actuale pe care o numim impropriu sistem de pensii este falimentară pentru fiecare dintre noi. Sunt bani aruncați pe fereastră care nu fac decât să alimenteze o mare iluzie: că statul va avea grijă de noi la bătrânețe. Abandonați-vă în mâinile statului protector cu totul și o să vedeți ce o să primiți.

Leave a Reply